Mereu mi-am dorit animale de companie

Toată viața mea mi-am dorit să am o pisicuță în apartament. Una micuță și drăgălașă. Pufoasa, jucăușă, dar niciodată nu am avut una. În schimb am avut un iepuraș pufos și jucăuș.

Iepurașul l-am primit de Paște. Așteptam iepurașul cu cadouri și am primit o cutie de carton, deschisă. M-am dus la ea și am văzut piticania. Vai ce față am făcut, nici nu am știut cum să reacționez. Mi-a fost și frică să-l iau în mână, credeam că poate mușcă. Acum îmi dau seama ce prostuț eram și eu.. cu ce să muște. Până în acel moment nici codiță nu știam că are.

L-am luat din cutie și l-am pus pe jos, a făcut câteva ture și s-a întors la mine. L-am luat în brațe și câteva ore, nu l-am mai lăsat. Îmi plăcea foarte mult, îl lăsam liber prin casă, dar când părăseam camera, venea după mine. Nu îi plăcea singurel.

Nu a ros nimic niciodată, din fericire. Îl țineam într-o cutie când l-am primit, iar când a crescut și s-a făcut mai cald afară, pe balcon. Mergeam zilnic să culeg iarba și lucernă. Cumpăram atâtea mere și morcovi, cât nu mâncasem eu până atunci.

Mi-a fost foarte drag. Când a crescut mi s-a făcut milă că nu putea să alerge, așa că l-am dus la bunici. Se dsitra de minute în curte. A fost ceva chiar mai bun decât o pisicută, mai pufos, mai drăgălaș, chiar dacă a fost pentru câteva luni, doar, cu mine.

Acum urmăresc să îmi iau o pisicuță, dar pentru o viață întreagă. Nu o voi lăsa. Îmi e totuși frică că nu voi avea timp să o îngrijesc dacă mă angajez. Și așa am puțin timp liber ca student. Într-o zi, dacă nu aici , la casa mea, îmi voi lua și o voi iubi toată viața.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *